Diviziunea celulara    Meioza (diviziunea reductionala)

    Meioza (in limba greaca meion = mai putin si oxis = conditie) reprezinta tipul de diviziune celulara caracteristica organismelor cu alternanta de faze (haploida - diploida). Prin intermediul meiozei are loc reducerea la jumatate a materialului genetic cromatic (a numarului de cromosomi) a celulei somatice, preconditie a formarii celulelor sexuale (a gametilor).
    Procesul a fost presupus de Weismann care, in 1887, preciza ca organismele sunt constituite din soma si germen. Prima diviziune meiotica a fost observata si descrisa de catre Strasbourger, la Angiospermate, in 1888. Elucidarea deplina a procesului diviziunii meiotice a avut loc insa abia in 1905, prin cercetarile efectuate de catre Farmer si Moore.
   Asemenea mitozei, meioza este o diviziune indirecta (cariochinetica), De obicei, celulele ce se vor divide prin meioza se deosebesc de cele ce se vor divide prin mitoza, deoarece prin intermediul anumitor modificari, cresc mult in volum. La plante, de exemplu, tesutul constituit din celule ce urmeaza sa se divida meiotic poarta numele de tesut archesporial.
    Spre deosebire de mitoza, meioza este mai complicata, are o durata mai mare de timp si se compune in realitate din 2 diviziuni succesive - diviziunea I meiotica sau diviziunea heterotipica (numita si diviziune reductionala) si diviziunea II meiotica sau diviziunea homeotipica (cunoscuta si sub numele de diviziunea equationala).

              Prima diviziune meiotica

              A doua diviziune meiotica

 

 

    Concluzionand, se poate afirma ca diviziunea meiotica are o mare importanta in asigurarea imensei variabilitati individuale, prin cele 2 mecanisme pe care le determina - recombinarile intracromosomiale (Crossing-over) si intercromosomiale (asortarea aleatorie a cromosomilor ce migreaza spre unul sau altul dintre poli). Ulterior, prin procesul fecundarii, se restaureaza statutul diploid al descendentei, forma concreta de existenta a indivizilor speciilr eucariote evoluate, dar se asigura si sansele aparitiei multitudinii de indivizi diferiti ca genotip si fenotip, se asigura mentinerea fondului de gene in populatie.


     Reamintim faptul ca numarul tipurilor de gameti care pot lua nastere, prin meioza, dintr-un individ heterozigot, numai pe baza asortarii intamplatoare a cromozomilor care migreaza spre unul sau altul dintre polii fusului acromatic este de 2 la puterea n, unde n este jumatate din numarul cromosomilor unei celule somatice. Spre exemplu, specia Papaver somniferum care are 2n = 22 de cromosomi, pot lua nastere 2084 de tipuri de grauncioare de polen si 2084 de tipuri de oosfere. Prin intalnirea lor probabilistica pot lua nastere 4 343 056 de indivizi diferiti. Daca la aceasta cifra adaugam si cifra indivizilor diferiti aparuti datorita cross-overului si daca tinem seama ca pe un cromosom sunt mai multe gene si ca acestea pot suferi mutatii, rezulta o variabilitate deosebit de mare, potential infinita.

 

Home