Celula  Nucleul

    Fara indoiala, nucleul ramane cel mai important "organit" intracelular, existenta celulei eucariote fiind imposibila fara prezenta sa. La eucariote nucleul este clar conturat si transant delimitat de citoplasma, prin intermediul membranei nucleare (de compozitie lipoproteica).
    Forma, marimea, localizarea si chiar numarul nucleilor, in diverse tipuri de celule, etaleaza o variabilitate de mare amplitudine. Importanta deosebita prezinta faptul ca nucleul are un indice de refractie diferit de cel al citoplasmei, fapt pentru care poate fi usor vizualizat la microscop, in celula vie. Conturul nucleului devine mai net cand scad valorile de pH ale mediului pericelular. pH-ul scazut favorizeaza legarea colorantilor bazici, datorita acizilor nucleici (cu grupe fosforice). Materialul de care se fixeaza colorantii bazici este numit cromatina.
    De obicei, cromatina se coloreaza eterogen - anumite zone (formatiuni granulare) capata o tenta mai intunecata si sunt denumite zone heterocromatice. Restul nucleului care se coloreaza mai slab, a primit numele de eucromatina. In interiorul nucleului, in cariolimfa, se constata prezenta unui sau a mai multor corpi densi, usor observabili mai ales in contrast de faza. Acestia sunt nucleolii, Aceste stari sunt caracteristice nucleilor in interfaza (stare de fals repaus al celulei). Anterior debutului diviziunii celulare, cromatina se condenseaza si se contureaza in filamente distincte, dispuse intr-o retzea neregulata. Filamentele ca atare sunt denumite cromoneme,iar reteaua, in totatlitate poarta denumirea de cromonemata.
    Cromonema reprezinta cromozomul care devine vizibil in timpul diviziunii. Precizam ca interfaza reprezinta doar in aparenta o faza de repaus, deoarece pe parcursul ei au loc toate procesele de biosinteza si se deruleaza tot ceea ce inseamna autoreplicare semiconservativa, transcriptie si translatie. In literatura de specialitate se fac referiri clare la interdependenta dintre starea "invizibila" a cromosomilor in interfaza si structura de tip B a ADN-ului - structura hiperhidratata insotita de o alungire considerabila a moleculei. Lichidul nuclear in care pluteste comonemata (spre sfarsitul interfazei) poata denumirea de cariolimfa.
    Cateva caracteristici ale nucleului celulei procariote: materialul nuclear este localizat, in mod obisnuit in centru celulei procariote, unde densitatea medie este inferioara restului citoplasmei. Definitoriu este faptul ca la procariote nucleul nu prezinta membrana. In consecinta celula procariota se caracterizeaza printr=un contrast invers, tocmai datorita faptului ca zona nucleara are densitatea inferioara restului celulei. Pe de alta parte, chiar densitatea citoplasmei, la bacterii de pilda, este mai mare decat la eucariote.
    In sectiunei ultrafine prin zona nucleara procariota se observa (cu ajutorul electronografiei) fibrile cu diametrul de 20 -50 A, impachetate dezordonat. Daca sectiunile sunt tratate cu ADN-aza, fibrilele nu mai apar. Deci, fibrilele sunt molecule de ADN. In unele situatii, "materialul nuclear" de la procariote este dispersat in masa citoplasmei, nu ramane grupat in centru. Aceasta stare a fost asimilata interfazei de la eucariote.

 

Home